Avocat grup infracțional organizat în București

Verific:

• câte persoane sunt presupuse a face parte din grup;
• perioada în care se susține că grupul a funcționat;
• modul în care ar fi fost structurat;
• dacă există coordonare între persoane;
• scopul infracțional atribuit grupului;
• rolul concret imputat clientului;
• momentul presupusei aderări;
• actele despre care se susține că reprezintă sprijinirea grupului;
• conversațiile și interceptările;
• supravegherea tehnică;
• întâlnirile și deplasările;
• transferurile de bani;
• datele din telefoane și alte dispozitive;
• declarațiile coinculpaților, martorilor sau colaboratorilor;
• legătura dintre client și infracțiunile care ar fi intrat în scopul grupului;
• dacă probele descriu un grup organizat sau doar contacte și activități punctuale.

Art. 367 Cod penal definește grupul infracțional organizat ca un grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Legea incriminează:

• inițierea unui grup;
• constituirea grupului;
• aderarea;
• sprijinirea, sub orice formă, a unui asemenea grup.

Nu.

Numărul de persoane este numai una dintre condiții.

Art. 367 cere și existența unui grup structurat, constituit pentru o anumită perioadă și destinat unei acțiuni coordonate în scop infracțional.

De aceea trebuie analizate concret:

• durata relației dintre persoane;
• organizarea;
• coordonarea;
• rolurile efective;
• scopul comun;
• probele care arată că persoana cercetată a cunoscut și acceptat acest scop.

Nu este o condiție prevăzută de definiția actuală din art. 367 alin. (6).

Spre deosebire de reglementări mai vechi, definiția actuală se concentrează pe structura formată din minimum trei persoane, durata acesteia, coordonare și scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni. Curtea Constituțională a explicat această diferență dintre vechea și actuala reglementare.

Aderarea presupune mai mult decât simpla cunoaștere a unor membri ai grupului.

Jurisprudența a descris aderarea ca intrarea efectivă în grup, cu acceptarea scopului și a modului său de acțiune și cu contribuția la realizarea acestuia.

Într-un dosar concret verific:

• când susține acuzarea că a avut loc aderarea;
• ce acțiune ar demonstra-o;
• dacă persoana cunoștea scopul grupului;
• dacă există probe ale unei contribuții efective;
• dacă interpretarea conversațiilor este susținută de alte probe.

Acuzația de sprijinire trebuie raportată la acțiuni concrete.

Trebuie identificat:

• ce ajutor se susține că a fost acordat;
• cui;
• când;
• cu ce scop;
• dacă persoana știa natura și scopul grupului;
• ce probe demonstrează legătura dintre ajutor și activitatea grupului.

O relație comercială, personală sau o conversație nu trebuie confundată automat cu sprijinirea penală a unui grup.

Pentru inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup infracțional organizat, art. 367 alin. (1) prevede închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Dacă infracțiunea care intră în scopul grupului este sancționată cu detențiune pe viață sau cu închisoare mai mare de 10 ani, art. 367 alin. (2) prevede închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Dacă activitatea grupului este urmată de săvârșirea infracțiunilor urmărite, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Art. 367 nu înlocuiește automat infracțiunea care ar fi reprezentat scopul grupului.

De exemplu, într-un dosar privind drogurile pot fi analizate separat:

• constituirea sau aderarea la grup;
• traficul de droguri;
• traficul internațional de droguri;
• alte fapte atribuite fiecărei persoane.

Am pagini dedicate pentru traficul transfrontalier de droguri, pentru consumul propriu și pentru dosarele de droguri în general.

Astfel de dosare pot avea un volum foarte mare de probe.

Pot fi folosite:

• interceptări;
• supraveghere tehnică;
• conversații din aplicații;
• date din telefoane;
• fotografii;
• localizări;
• deplasări;
• transferuri financiare;
• acte și contracte;
• declarații ale celorlalte persoane;
• declarații ale martorilor;
• investigatori sau colaboratori;
• probe privind infracțiunile care ar fi intrat în scopul grupului.

Una dintre cele mai importante componente ale apărării este separarea probelor privind grupul în ansamblu de probele care demonstrează concret conduita clientului.

Faptul că o probă îl privește pe un alt inculpat nu înseamnă automat că demonstrează și conduita tuturor celorlalți.

Simpla prezență într-un grup de mesagerie nu dovedește singură toate elementele art. 367.

Trebuie analizate:

• motivul pentru care persoana se afla în conversație;
• mesajele concrete;
• perioada;
• cine comunica efectiv;
• acțiunile ulterioare;
• cunoașterea presupusului scop infracțional;
• legătura dintre conversații și faptele cercetate.

Contextul complet al conversației poate fi la fel de important ca mesajele individuale selectate de acuzare.

Codul penal conține dispoziții speciale care pot deveni extrem de importante în anumite situații.

Legea prevede o cauză de nepedepsire pentru persoana care denunță autorităților grupul în condițiile și la momentul strict prevăzute de art. 367.

De asemenea, dacă persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute de art. 367 alin. (1)-(3) înlesnește, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai grupului, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

Aceste dispoziții au condiții și momente procedurale precise. Nu lua o decizie privind declarații sau cooperarea înainte să înțelegi efectele juridice concrete.

În dosarele complexe există riscul ca persoana să fie descrisă prin activitatea generală a grupului și nu prin propriile acțiuni.

În apărare urmăresc să delimitez:

• ce a făcut concret clientul;
• ce nu a făcut;
• ce știa;
• ce nu putea cunoaște;
• perioada în care a avut legături cu ceilalți;
• dacă a participat efectiv la coordonare;
• dacă a cunoscut scopul infracțional;
• dacă probele individuale susțin concluziile procurorului.

OUG nr. 78/2016 stabilește competența DIICOT pentru categoriile de infracțiuni prevăzute de lege și pentru art. 367 atunci când în scopul grupului intră anumite infracțiuni aflate în competența DIICOT.

Infracțiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind drogurile sunt incluse în competența DIICOT.

Aceste cauze pot presupune investigații de durată, volume mari de probe și mai multe persoane cu poziții procesuale diferite.

Analizez separat:

• existența presupusului grup;
• structura și durata;
• scopul infracțional;
• coordonarea;
• rolul clientului;
• momentul presupusei aderări sau sprijiniri;
• probele individuale;
• relația cu infracțiunea-scop;
• legalitatea probelor;
• acuzațiile conexe.

Nu pornesc de la premisa că activitatea atribuită celorlalte persoane poate fi transferată automat asupra clientului.

Mă ocup personal de strategia dosarului și de reprezentarea pentru care preiau mandatul.

Dacă acuzația folosește expresii precum:

• „grup infracțional organizat”;
• „aderare”;
• „sprijinire”;
• „rol în cadrul grupului”;
• „activitate coordonată”;

trimite-mi actul în care este descrisă acuzația și spune-mi când urmează următoarea audiere.